Să tot fie vreo zece ani de cînd, ori de cîte ori o văd pe Ioana Diaconescu, o bat la cap să-şi strîngă în volum articolele despre scriitorimea română, Securitate, puşcărie, domiciliu forţat ş.a.m.d., publicate în România literară. Sincer să fiu, mi-era tare teamă că, după anii ’90, care ne-au torpilat cu memorialistica unor Ion Ioanid, Adriana Georgescu, Nicolae Steinhardt, Alice Voinescu, Ion Gavrilă-Ogoranu, Petre Pandrea, cînd ne-am familiarizat cu reeducările de la Piteşti şi Aiud, cu Sighetul, Jilava, Malmaison-ul, Gherla, Salcia, Periprava, cu alde Nicolschi, Ţurcanu, Bogdanovici, Ciolpan, Maromete, Crăciun, Pantiuşa, Goiciu, Enoiu, Pleşiţă, dar şi cu istoricul grupurilor de rezistenţă din Făgăraş, Banat, Bucovina, Dobrogea, Argeş, după zecile de volume de memorialistică editate la AFDPR, culegerile de documente publicate în ultimii ani sub egida CNSAS, INMER, IICCMER, la Polirom, Curtea Veche, Fundaţia Academia Civică ş.a., seriile de studii coordonate de Marius Oprea, Vladimir Tismăneanu, Silviu Petcu ş.a., sau realizate prin extraordinara osîrdie a unor cercetători ca Dora Mezdrea, Clara Mareş şi, slavă Domnului, încă mulţi alţi tineri de acelaşi redutabil calibru – după sutele de titluri de acest gen, deci, o nouă carte dedicată Scriitorilor în arhiva C.N.S.A.S. n-ar mai fi avut cine ştie ce forţă de impact.
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficMă bucur că m-am înşelat. Oricît de multe culegeri documentare şi sinteze am avea, sîntem (încă) departe de senzaţia de saţietate şi dezabuzare de care se plînge adeseori junimea germană, rusă, israeliană, poloneză etc., cînd vine vorba de reexaminarea trecutului. Cartea Ioanei Diaconescu, subintitulată „Intelectuali urmăriţi informativ, arestaţi, condamnaţi, ucişi în detenţie 1946-1989“ – şi care-i cuprinde, în ordinea sumar
