Unul din doi americani are permis la o bibliotecă publică. Într-o ţară unde capitalismul se mănîncă pe pîine, este poate neaşteptat să aflăm că există mai multe biblioteci publice decît restaurante McDonald’s. Dacă analizăm statisticile oferite de Asociaţia Bibliotecilor Americane, lucrurile stau chiar mai bine, deoarece în jur de 65% din populaţie a vizitat, în 2011, o bibliotecă publică, iar criza economică pare a duce la creşterea procentelor. Această realitate surprinzătoare trebuie privită prin prisma faptului că SUA sînt produsul unei combinaţii între democraţie şi capitalism, dezvoltat pe parcursul secolelor, şi că în acest proces istoric bibliotecile publice au fost necesare pentru a susţine mişcările democratice ale societăţii şi pentru a educa publicul larg în a deveni participant al economiei capitaliste. Ca să putem înţelege bine situaţia americană a bibliotecilor, cred că este necesar însă să redefinim cîteva noţiuni pe care le ştim din contextul românesc, cum ar fi: „bibliotecă publică“, „colecţia unei biblioteci“, „serviciile oferite de o bibliotecă“ sau „cititor“.

Cînd vorbim de biblioteci publice în context american vorbim, de fapt, de instituţii publice care sînt susţinute financiar în mod direct de către comunitatea în care există. Astfel, fiecare american contribuie, în medie, cu 34 de dolari pe an, din propriile taxe pe proprietate, la finanţarea bibliotecii publice locale. Taxele acestea acoperă costurile obişnuite de funcţionare a bibliotecii; însă, dacă biblioteca are nevoie de un sediu mai mare sau de modernizarea sediului actual, ea tratează acest lucru direct cu publicul ei. Comunitatea trebuie să accepte prin referendum un asemenea plan şi totodată ideea de a-şi mări taxele. Cu alte cuvinte, o bibliotecă mai modernă înseamnă o comunitate care a decis să plătească pentru cîţiva ani taxe mai mari în acest scop.

Pentru a putea