Printre chestiunile spinoase puse în discuţie în anul 1965 a fost şi recuperarea Tezaurului românesc. Delegaţia se documentase temeinic cu citate din Vladimir Ilici Lenin. Degeaba, fiindcă Leonid Brejnev, liderul URSS, a trecut la ameninţări.
Nicolae Ceauşescu a mers până la copierea strategiilor de succes ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Aşa i-a repartizat lui Alexandru Bârlădeanu expunerea punctului de vedere românesc în problema tezaurului.
Care tezaur?, s-au „mirat" sovieticii
În secretomania vieţii de partid, s-a pomenit însă cu dificultăţi de documentare a istoriei Tezaurului românesc confiscat de sovietici, relatează Alexandru Bârlădeanu. Au dat peste o carte a lui Grigore Vasile Romaşcanu publicată în 1934. Autorul reda amănunţit raţiunile şi bunurile puse la adăpost de autorităţile româneşti la Moscova în anii 1916-1917. Pe garanţiile ţarului au fost transferate într-un prim transport bunuri şi valori evaluate la peste 321 de milioane de lei aur. Al doilea transport reprezenta echivalentul a 9,4 miliarde de lei aur.
Dar ce argument puteau fi scrierile româneşti pentru liderii sovietici?
Paul Niculescu-Mizil, relatează Bârlădeanu, l-a atenţionat asupra unei telegrame semnate de Vladimir Ilici Lenin. Sub semnătura lui se promitea restituirea tezaurului, nu exploatatorilor, ci „poporului român". După socoteala „fiilor poporului" în frunte cu Ceauşescu, venise timpul promis.
Şi iată momentul în relatarea lui Alexandru Bârlădeanu, desemnat să-l provoace: „Cînd mi-a venit mie rîndul să expun poziţia statului român în problema tezaurului, reacţia iniţială a sovieticilor a fost cea aşteptatã: «Tezaur?... Ce tezaur?... Noi nu ştim nimic despre acest tezaur!». Atunci am apelat la folosirea «armei noastre secrete»:volumul de opere complete - în limba rusă - în care era tipărită acea telegramă a lui Lenin, cãreia i-am
