- Comentariu - nr. 999 / 24 Aprilie, 2012 Zilele trecute, cel care a avut de suferit pentru ca a militat pentru renastere nationala, revolutionarul si scriitorul basarabean Dumitru Matcovschi, a facut scurta declaratie pe care o redam mai jos. "In 1989, cred eu, ca s-a intamplat o mica, nu mare, revolutie. Dar n-am fost si nu sunt cheie de biserica, sfant, nici martir nu sunt, nici apostol, sunt pur si simplu purtator de nume. Mi-am riscat viata pentru adevar. Am publicat doina eminesciana atunci cand era interzisa, am publicat Biblia, poemul «Basarabia unui invins», atunci cand erau interzise. Am publicat si articolul care a declansat miscarea de renastere nationala «Vesmant fiintei noastre», am editat si o carte, iarasi interzisa, mai mult a fost arestata din librarii. A trecut si pe langa mine un autobuz. Atat”. Referindu-se la acele momente care prevesteau o noua trezire a basarabenilor, Dumitru Matcovschi, care in curand va fi decorat cu Ordinul cultural in grad de mare ofiter categoria A pentru literatura, continua: "A fost foarte greu, dar dintre toate calitatile morale ale omului, eu cred ca cel mai frumos este curajul, ne-am incumetat, am avut curajul sa spunem adevarul adevarat. Credeam ca, mai devreme sau mai tarziu, Basarabia se va trezi. Si s-a trezit Basarabia, a iesit in piata Marii Adunari. Scriu, dar am si unele dureri, unele neimpartasite, iata una: in Romania postdecembrista, la inceputul anilor ’90 au ajuns patrioti de meserie. I-au cantat fanfare, i-au intampinat cu prosoape, paine si sare, s-au lustruit, i-au lustruit, le-au pus pe crestet cununi de lauri, i-au preamarit, i-au urcat pe soclu, i-au zeificat, i-au monumentalizat ca si cum Romania de busturi si statui ar avea nevoie. De genii, pentru ca Romania se face ca nu cunoaste adevarul adevarat despre lupta noastra”. Cele afirmate le-a incheiat prin cuvintele: "Si va multumesc ca suntem asa