Moţiunea de cenzură de vineri cuprinde multe puncte îngrijorătoare. USL se interesează de contractele de privatizare, de înstrăinărea resurselor, de riscul de poluare legat de gazele de şist. Chestionează guvernul asupra revenirii salariilor de stat la puterea de cumpărare de dinainte de 2010, asupra promisiunilor nerespectate de reducere a CAS-ului şi susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii şi sugerează că ce s-a întîmplat la Babeş-Bolyai nu ţine de multiculturalism, ci de şantajul UDMR. Pe scurt, “realităţi crunte şi păguboase”, “lipsă de profesionalism şi responsabilitate”, “creşterea sărăciei”, etc, deci guvernul Ungureanu trebuie să plece.
Nu ştim dacă guvernul Ungureanu va cădea vineri sau nu. Distanţa dintre Putere şi Opoziţie se îngustează de la o zi la alta, ajungînd ieri la mai puţin de 10 voturi până la cele 231 necesare pentru trecerea moţiunii. Dar nimeni nu garantează că parlamentarii USL se vor prezenta in corpore la vot ca să obţină prematur guvernarea. Lecţia lui 2009 trebuie să fi slujit totuşi la ceva, deşi una dintre întrebările cheie: “cine organizează alegerile”, rămâne deschisă în toată splendoarea ei.
Dar indiferent dacă guvernul MRU cade sau rămâne până la alegerile din noiembrie, USL a pierdut ocazia să atragă atenţia serios şi for the record asupra unuia dintre cele mai mari abuzuri din istoria postdecembristă a României. Este vorba despre proiectul de lege prin care despăgubirile acordate foştilor proprietari ar urma să fie plafonate la 15%. Pseudo-soluţia cabinetului “de dreapta” a profesorului de istorie (?!) Mihai Răzvan Ungureanu la solicitarea Curţii Europene a Drepturilor Omului ca solicitările proprietarilor să fie satisfăcute într-un timp rezonabil, cu termenul de 19 iulie pentru autorităţile de la Bucureşti.
Dacă va fi adoptat, un astfel de act normativ va fi în fapt o nouă naţionalizare. S-ar dovedi î
