N-ai crede că sunt imagini de prezentare pentru Infanteria Marină a României. Nu a Somaliei, nici a Keniei. A noastră. Sunt soldaţii care ar trebui să ne dea sentimentul de siguranţă atunci când îi vedem în acţiune. Sunt bărbaţii care lasă grea orice femeie cu privirea şi umplu de admiraţie şi respect orice bărbat. Sunt bărbaţii care se jertfesc, apărând ţara cu preţul vieţii. Aşa sunt priviţi soldaţii în alte ţări, care iau în serios conceptul de "apărare a ţării".

Ai noştri arată ca o gaşcă de săraci cu tălpile goale, iesiţi la grătar pe plajă. Au şi ei două vechituri de Kalashnikoave, se mişca prin apă ca nişte cambule şi chicotesc când îi bagă în seamă camera de luat vederi. Şi, ca să ne facem de râs total, se trânteste la montaj cireaşa de pe tort. „Mortal Kombat”, coloana sonoră a filmului de acţiune cu acelaşi nume, din 1995. Poate asta o să-l inspire pe tânărul care intenţionează să devină servant al Forţelor Navale Române sau să-l sperie pe cotropitorul care aruncă napalm de la cinci mii de kilometri departare. Nu-i de mirare că nu mai vrea nimeni să facă armata. Să faci ce? Să-şi bată joc de tine un cretin de ofiţer, punându-te să speli veceul cu periuţa sau să scoţi apa din galeată cu şiretul de la bocanc? Să te pună să alergi ca animalul prin apa, noroi şi nisip, cu puşca deasupra capului, pe coloana sonoră a unui film de mâna a doua, ca după aia să te vadă prietenii sau familia şi să se strice de râs, pentru că nu te-a recunoscut cu casca aia mai mare cu două numere care-ţi cade pe ochi.

Chiar nu se putea lucra mai profesionist de-atat? Exerciţiile pentru "apărarea Patriei" au ajuns simple repetiţii pentru Ziua Marinei, sau urmăriri pe câmp cu TAB-uri pe jumătate funcţionale? Aşa se simte românul apărat?

Ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a participat, luni, la ceremonia ocazionată de sărbătorirea Zilei Forţelor Terestre, ca