Se pierde mult, dar câştigurile sunt mai mult decât tentante. O sâmbătă liniştită pe strada Bernardazzi din Capitală. În restaurantul Equator, în spatele draperiilor închise de la etajul doi, aproape 20 de oameni aşezaţi la două mese aşteaptă nerăbdători să le fie împărţite cărţile.

Se joacă neliniştiţi cu cip-urile şi se privesc pe ascuns. Unul poartă ochelari de soare, deşi înăuntru singura lumină vine de deasupra mesei. Altul stă în permanenţă cu şapca pe ochi. Un al treilea se uită încruntat la dealer. În clubul de poker sportiv „Olinec" intră cine vrea, iese cine poate să scape de această dependenţă.

Mihai Trofim, de 17 ani, aşteaptă calm să-şi primească cele două cărţi cu care începe jocul. A plătit 200 de lei pentru a se aşeza la masă şi acum ocupă primul loc din sezon, cu un total de 2.361 de puncte. „Joc de un an, pe Internet. La club sunt de două luni. Deseori vin cu tata. Aici nivelul multor jucători este slab, dar sunt şi norocoşi. De-asta nu poţi să câştigi în fiecare zi. La poker totul constă în calculul şanselor", mărturiseşte Mihai, în pauza dintre două partide. Ne spune că joacă de maxim patru ori pe săptămână, învaţă la Liceul „Liviu Rebreanu" şi că este un mare fan al lui Daniel Negreanu, canadianul de origine română câştigător al patru titluri World Series of Poker. „Îmi place cum Daniel îşi citeşte jucătorii. Când eram mai mic îmi doream să devin fotbalist. Acum mă mai gândesc", spune băiatul.

CUM SĂ NU TE DAI DE GOL

Sandu Palii, un alt jucător, acum clasat pe locul 12, e de părere că strategia e totul. Are 22 de ani, e student la Drept, la USM, şi a învăţat să joace poker tot pe Internet. „În general poţi să-ţi dai seama că stai la masă cu un începător, după mişcările lui. Deseori cei care nu cunosc regulile nu-şi aşteaptă rândul, au emoţii sau urmăresc foarte atent fiecare jucător. Sau când ai o carte bună te