● Teatrul Odeon din Bucureşti a găzduit luni seară cea de-a douăzecea ediţie a galei premiilor UNITER. Cel mai bun spectacol al anului trecut a fost desemnat Ultima zi a tinereţii, în regia lui Yuri Kordonsky, de la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Premiul pentru regie i-a fost acordat lui László Bocsárdi, pentru Caligula, de la Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova. Rolul titular din acelaşi spectacol i-a adus lui Sorin Leoveanu premiul pentru cel mai bun actor. Iar premiul pentru cea mai bună actriţă i-a revenit Marianei Mihuţ pentru rolul bunicii din spectacolul Îngropaţi-mă pe după plintă, în regia lui Yuri Kordonsky. N-am să le enumăr aici pe toate. În total au fost acordate peste douăzeci de distincţii la mai multe categorii, plus cîteva premii speciale. Sînt multe? Sînt puţine? Cei care urmăresc această gală an de an ştiu deja: tensiunea care ar trebui să crească spre finalul serii, pe măsură ce se anunţă premii tot mai importante, e estompată de oboseala acumulată pe parcurs; poţi să ratezi momente cu adevărat dramatice pentru că nu mai rezişti să stai ţintuit în fotoliu! Din grija pentru toate categoriile breslei şi din obsesia unui palmares exhaustiv, cea mai importantă gală a teatrului românesc riscă să devină un calvar atît pentru premiaţi, cît şi pentru public.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB● E o discuţie nesfîrşită: premiul pentru cel mai bun spectacol şi premiul pentru regie. Se întîmpla adesea, în anii trecuţi, ca la cele două categorii să concureze aceleaşi spectacole. Criticii spuneau atunci că premiul e redundant, că ar trebui acordat o singură dată. Anul acesta, nici unul dintre spectacolele nominalizate pentru cea mai bună regie nu s-a regăsit pe lista de nominalizări la categoria „cel mai bun spectacol“. Se poate ca cel mai bun spec