Când i-a pupat în bot pe toți traseiștii, PDL la ce s-a gândit?

În vreme ce divizii întregi din PDL trec de partea adversarului, iar liderii importanţi ai partidului sunt huiduiţi pe oriunde au imprudenţa să iasă în public, singura reacţie a conducerii democrat-liberale este să acuze traseismul şi trădarea politică. Da, este corect să înfierezi traseismul. Da, e corect să condamni trădarea.

Dar cum s-a înfiinţat PDL? A uitat toată lumea? Nu au fost transfugii liberali care au părăsit în bloc PNL pentru a se alătura taberei lui Traian Băsescu în plină confruntare cu premierul Călin Popescu Tăriceanu? Atunci, figuri grele precum Stolojan, Stoica, Flutur, Ştefan au rupt PNL şi au sfârşit prin a se topi în PD, adăugându-i, e adevărat, un „L" la coadă. Toţi cei plecaţi au primit funcţii importante, locuri pe liste şi, bineînţeles, sprijinul în alegeri al lui Traian Băsescu, în condiţiile în care, pe atunci, preşedintele funcţiona ca o locomotivă electorală de mare forţă.

Ulterior, majoritatea guvernamentală a PDL a fost construită pe acelaşi mult hulit principiu al traseismului politic. Zâne neprihănite ideologic, însetate de principii şi reevaluate de acelaşi Traian Băsescu au primit statut de partid parlamentar şi porţie la guvernare.

Iar acum vrei morală, vrei principii, vrei credinţă pentru culorile partidului! Când i-ai luat pe toţi traseiştii, i-ai spălat, i-ai pomădat, i-ai pupat în bot şi le-ai dat cheile de la cămară pe mână, la ce te-ai gândit? Că oastea asta de strânsură, şleahta argaţilor pe moşia publică, gaşca îngrăşată politic, toţi parveniţii de partid şi de stat se vor sacrifica la greu pentru tine? Că îşi vor pune pielea în băţ când văd că pierzi alegerile? Că vor fi recunoscători, că îşi vor da duhul luptând în campanie pentru idealurile partidului?

Liderii PDL s-au convins că pot să păcălească tot timpul pe toată lume