Cu o săptămînă înainte de alegeri, personalitatea care părea să răspundă cel mai bine aşteptărilor francezilor în materie de loc de muncă, putere de cumpărare şi securitate era, în sondaje, socialistul François Hollande. Statura de preşedinte, charisma de „şef“ o avea însă Nicolas Sarkozy, preşedintele în exerciţiu, de dreapta. Cel mai revoluţionar era considerat candidatul de extremă stîngă, Jean-Luc Mélenchon.

Iar în primul tur, francezii au votat în proporţie de 28,5% pentru François Hollande care îl devansează pe Nicolas Sarkozy (25,8%), al doilea prezidenţiabil, calificat pentru turul doi, din 6 mai. Surpriza alegerilor este poziţia a treia, care a revenit candidatei de extrema dreaptă, Marine Le Pen, cu aproape 20% dintre voturi, în timp ce Jean-Luc Mélenchon, extrema stîngă, a cules 12% dintre preferinţe, situîndu-se pe locul 4. Există în acest tablou o anumită simetrie, tulburătoare: tensiunea stînga-dreapta este, în Franţa, extrem de intensă şi oarecum monolitică. În plus, e un tablou adevărat în măsura în care, în primul tur, votul francezilor este unul liber, fie de adeziune şi convingere, fie de contestare şi sancţionare. Aş spune chiar că e un vot impulsiv şi expresiv: dă măsura convingerilor francezilor înainte ca ei să-şi impună calcule, a impulsurilor lor înainte ca ei să voteze util, ca în turul doi.

Rivale: două Republici franceze

DE ACELASI AUTOR Ce înţeleg francezii din filmul lui Mungiu? „Vorbim de fragilitate, dar ce e dincolo de ea?“ – interviu cu Mircea CANTOR Vagabonzii spiritului - note (rătăcite) la o dezbatere literară franco-română organizată de ICR la Salonul cărţii de la Paris Medaliile lui Hollande: tinichelele lui SarkozyRivalii primelor două locuri vor – unul, o Franţă puternică (sloganul de campanie al lui Sarkozy este „La France forte“), competitivă; celălalt – ca Franţa să vireze spre stînga, adică spre just