Odată ce vizitezi expoziţia artistei Ana Ruxandra Ilfoveanu de la Galeria Dialog – deschisă pe 14 martie şi cuprinzând peste 60 de lucrări –, te izbeşte o impresie a inadecvării. Galeria unei primării, aflată la Obor, deci în mijlocul acţiunii şi agitaţiei continue, găzduieşte o lume total diferită de cea reală, din jurul nostru: o lume atemporală, plasată într-un spaţiu anonim şi solar, cu personaje ascuţite, înaripate sau nu, inexpresive, un soi de oameni-maşină, cu „ipostaze de manechin“, „figuri parcă decupate din teatrul oriental sau descinse din universul unui Lomazzo“, aşa cum observă criticul şi curatorul acestei expoziţii, Ruxandra Garofeanu.

În Seria „Paradisul“, tot Garofeanu remarcă prezenţa artistei în interiorul lucrărilor sale. „Două autoportrete, deloc fardate“ demonstrează faptul că artista îşi asumă arta sa, lumea pe care ea o generează e una care o închide înăuntru şi pe ea. E un soi de pictură activă, deloc detaşată, pictura unor maşinării reci la prima vedere, dar care sunt umanizate, atunci când regăseşti trăsăturile artistei.

Zmee, ceşti de ceai, fluturi, cutii muzicale, pisici şi titluri de lucrări pe măsura acestei lumi în afară, o lume suspendată şi inexistentă: Florăreasa, În paradis cutia muzicală cânta despre primăvară, Dresorul de pisici, Aparatul timpului, Vânzătorul de cristaluri, Maestrul de ceai, Cavalerul, Despre farmecul lucrurilor mărunte, Cutia muzicală, În poză la fotograf, Ceaşca cu fluturi. O lume mută, dar care îşi ia muzica din cutiuţe elaborate, şi fiinţe aproape imposibile, care împreună dau naştere unui univers fabulos.

Pe mine toată această lume ireală şi utopică pusă pe simeze în mijlocul vieţii reale mă duce cu gândul la Veneţia, la momentul când eşti în mijlocul bienalei de artă, vara. Bienala este evenimentul-cheie al artei contemporane, locul unde se întâlnesc artiştii momentului şi practicil