Hemoragia cu care se confruntă zilele acestea PDL ar putea grăbi conturarea alternativei numită „Mişcarea MRU“.
Împărţind politicienii, după schema folosită de Voiculescu-Felix în ce-i priveşte pe securişti, în trădători buni şi trădători răi, USL încearcă să parfumeze racolările din ultima perioadă. A strâns deja 12 dezertori şi, dacă lucrurile vor merge în ritmul acesta, în curând va pune de un UNPR mai mic. În fond, fiecare cu trădătorii lui, mai greu de înţeles e de ce unii ar fi mai morali decât alţii. Dar, vorba unui tânăr şi liniştit deputat PSD, chestiile astea nu se discută în termeni etici. Şi totuşi, toţi resping indignaţi apelativul de traseişti, preferându-l pe acela de patrioţi. Oricum, „uşa e larg deschisă“ şi e de prevăzut că prin ea se vor buluci cei care vor să-şi asigure soarta şi după alegerile din toamnă. Problema e cum vor încăpea toţi pe listele USL sau pe funcţiile administrative după ce „armata eliberatoare“ va începe împărţeala şi cine se va da la o parte ca să le facă lor loc, că şi aşa se distribuie două paie la trei măgari.
În plan politic, dincolo de aritmetică, unde lucrurile sunt clare (opoziţia are majoritatea la Senat), acţiunea racolarea creează probleme USL. Eventuala cădere a Cabinetului Ungureanu la moţiunea de cenzură (asta sau aia din iunie) ar pune USL într-o situaţie complicată, care se vede şi din declaraţiile divergente ale lui Ponta şi Antonescu. Se bagă sau nu la guvernare USL? Antonescu zice că da, că Ponta ar trebui să fie premier. Scopul, în viziunea antonesciano-voiculesciană, ar fi grăbirea disoluţiei PDL şi, mai vechea marotă, suspendarea preşedintelui în prag de alegeri. Mai prudent, Ponta, secondat de Iliescu, spune că mai bine un guvern de tranziţie care să organizeze alegerile. Din cine ar putea fi format acest cabinet, mister. Cert e că Ponta şi PSD au atâta minte în cap încât să-şi dea
