Acest articol a fost scris cu cîteva zile înaintea primului tur al prezidenţialelor franceze, dar, conform calendarului editorial, va fi publicat cu cîteva zile înaintea celui de-al doilea tur al acestor alegeri. În acest moment, un singur lucru e cert: că în turul al II-lea se vor confrunta François Hollande (PS) şi Nicolas Sarkozy (UMP). Campania electorală franceză este un spectacol politic de primă mînă. Există un rafinament meridional al politicii franceze, o subtilă intensitate a replicilor, declaraţiilor şi sloganelor, un amestec de temperamente care se etalează în toată amplitudinea lor, în fine – un parfum puternic şi absolut unic al curselor electorale spre Élysée. Chiar şi cei nemulţumiţi – nu sînt puţini cei care se plîng de faptul că disputa electorală nu se referă deloc la problemele reale, de fond, ale economiei şi societăţii franceze – recunosc, totuşi, că asistă la o campanie electorală cu miză enormă, nu doar pentru Franţa, ci şi pentru Europa. Unghiurile din care se discută competiţia electorală sînt, în Franţa, dintre cele mai diverse. Despre unul dintre ele voi povesti acum.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceNu ştiu cîţi dintre cititorii acestui colţ de pagină cunosc mensualul Philosophie Magazine. O revistă cu un asemenea titlu, vă vine să credeţi sau nu, se vinde în medie în 40.000 de exemplare prin 10.000 de puncte de difuzare a presei din Europa francofonă şi Canada. Revista se adresează cititorilor curioşi intelectualmente, dar neiniţiaţi în filozofie, practică o abordare cît se poate de insolită a temelor filozofice majore în perspective cît se poate de concrete. Practic, temele zilei (politice, sportive, sociale, economice etc.) sînt abordate din unghiul cel mai accesibil al filozofiei. O filozofie vulgarizată, desigur, cu precizarea că „vulgarizare“, în context, desemnează
