Nu trece nicio saptamana fara ca vreo marime din PDL sa nu anticipeze victoria partidului pe toate flancurile datorita liberalului Mihai Razvan Ungureanu, nu exista 24 de ore de lupta la baioneta fara ca vreun lider mai mititel sa nu plateasca slujbe pentru sanatatea premierului.
Bombitele sociale care explodeaza periodic, amorsate in timpul lui Emil Boc, dezertarile-fluviu, sincopele in alimentarea unor sectoare bugetare trebuie transformate rapid in victorii, astfel ca domnului MRU nu-i mai ramane decat sa functioneze drept psiholog al pasarii Phoenix ce isi face culcus langa globul de cristal al lui Dumbledore din Cotroceni.
Asa o fi? Incarcatura pe care o apasa PDL pe umerii lui Ungureanu arata ca acest partid gras, dar putrezit, galben din cauza unei bacterii care-i roade matele, a ajuns la capatul liniei. O oaste astenica si vocala miauna si racaie cu gherutele la usa, sedusa de povestea lui David si Goliat, dar incapabila sa-si caute reperele, taria de a lupta, de a azvarli afara boala.
Ar fi aproape hazliu, daca n-ar fi grotesc, tabloul in care ditamai nunta alearga dupa mireasa care trebuie sa-si gaseasca resurse sa-l bata si pe Carl Lewis la suta de metri, fugind de acuzatiile comicilor USL, dar si pe Gabi Szabo la 5.000, rezistand, adica, asaltului unei tari praf de asteptare.
Numai ca nuntasii sunt vechii barosani portocalii imbatraniti in rele si, pe masura ce se agata tot mai vartos de trena premierului, ma intreb cum ar putea face acesta sa o ia la goana lasandu-i cu ochii in soare. Dar nu are unde. Astfel ca se afla in situatia ciudata de a-i trage dupa dansul pentru a iesi cu fata curata din doua ture de alegeri cumplite, si totodata, a i se reprosa mai la vale ca n-a spus "pas" la curtea teribila care i se face.
Si in varianta ca alaturi de MRU se vor ivi niste batalioane de tineri neatinsi