În Franţa, unde Nicolas Sarkozy şi François Hollande sunt obligaţi să-şi atragă electoratul extremei drepte, tensiunea electorală a ajuns la un nivel fără precedent de la începerea campaniei pentru prezidenţiale. De pe teren economic şi politic, dezbaterea s-a deplasat acum pe teren etic şi moral.

Până unde poţi pactiza cu diavolul, fără a face jocul acestuia? Iată care pare să fie acum principala întrebare pe care şi-o pun în Franţa oamenii politici şi editorialiştii, dar şi filozofii şi intelectualii, care par să iasă treptat dintr-un fel de amorţeală. Scorul enorm obţinut de Frontul Naţional la primul tur de scrutin, peste 6,4 milioane de voturi, a reprezentat un şoc pentru Franţa, dar şi pentru Europa. Aş spune că liderii de opinie au avut nevoie de 24 de ore ca să-şi revină. Iar acum şi-au revenit şi fac o analiză fără mănuşi, fără menajamente, a situaţiei create.

Chiar dacă 6,4 milioane de francezi au votat pentru Marine Le Pen, programul Frontului Naţional rămâne inacceptabil. Iată o primă concluzie a multor analişti. Ideea este exprimată cel mai plastic, în revista Le Point, de filozoful Bernard-Henri Lévy. “Istoria ne va spune cui îi revine responsabilitatea acestui dezastru, a acestei ruşini”, scrie el.

Filozoful francez mai consideră că Franţa este pur şi simplu ridiculizată de Marine Le Pen, dar şi de cei care au votat pentru un “program debil”. În nici un fel nu trebuie pactizat cu extrema dreaptă, mai arată Bernard-Henri Lévy. Numai că între acest strigăt de alarmă şi practica politică există o anumită diferenţă. Ziarul Libération a publicat miercuri pe prima pagină fotografia în alb-negru a preşedintelui Sarkozy, cu următorul text, un “citat” din spusele sale: “Le Pen este compatibil cu Republica”. Aşa cum a fost concepută, această primă pagină sună ca un act de acuzare extrem, ca o adevărată crimă morală. Dreapta însă a protest