Decizia luată în data de 13 martie de Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea măsurii de obligativitate a plăţii contribuţiei individuale de sănătate cu 5,5% pe totalul pensiei care depăşeşte plafonul lunar de 740 lei a stârnit, aşa cum era de aşteptat, un veritabil seism social. În toate capitalele de judeţ din ţară casele de pensii, judecătoriile şi tribunalele sunt luate cu asalt de către pensionari în încercarea disperată de a recupera contribuţiile la asigurările sociale de sănătate reţinute timp de 16 luni în mod abuziv de către stat. Ignorând starea de spirit explozivă şi nerecunoscând că o lege proastă a mai fost şi prost aplicată, actualul ministru al Muncii susţine cu seninătate că „nu există temei legal pentru restituirea sumelor încasate până acum”. Nici măcar nu recunoaşte că Guvernul a făcut, timp de aproape un an şi jumătate, o mare injustiție, ignorându-i şi discriminându-i pe pensionari. El, Guvernul, şi-a bătut joc de 2 milioane de pensionari cărora le-a băgat mâna în buzunar fără nici un fel de ruşine. Lumea n-a uitat în ce condiţii penibile a fost adoptată Legea pensiilor, în acea şedinţă a Camerei Deputaţilor unde numărarea parlamentarilor prezenţi s-a făcut şmechereşte, cu ochii închişi, fără să se ţină seama de lipsa cvorumului. Am spus la vremea respectivă, prin intermediul presei, o spun şi astăzi: introducerea contribuţiei şi a impozitării pensiilor a fost o decizie criminală care a împins spre sărăcie un mare segment social din rândul pensionarilor. Pentru recâştigarea drepturilor de care au fost furaţi, pensionarii trebuie astăzi să se descurce pe cont propriu, adică să se lupte în instanţele judecătoreşti. Situaţia dezastruoasă la care s-a ajuns nu este consecinţa creşterii numerice a pensionarilor, ci proasta gestionare a bugetului asigurărilor sociale de stat. Dacă, în 2007, acest buget înregistra un excedent de 0,33