În ultimii trei ani, lucrările la centrala electrică au fost accelerate, iar primul agregat va fi dat în folosinţă până la finalul lui 2012.
Visul lui Nicolae Ceauşescu era să transforme România într-unul dintre cei mai importanţi producători de energie electrică din Europa. Pentru satisfacerea acestuia, dictatorul comunist nu a ezitat să sacrifice unele dintre cele mai pitoreşti sate de munte din România. În Secuime, o aşezare istorică a secuilor care au adoptat, în timpul Reformei, o religie asemănătoare cu iudaismul, a fost înnecată pentru a face loc unui baraj.
La fel s-a întâmplat şi în Munţii Apuseni, unde satul Beliş a fost strămutat pe coastele muntelui, atunci când valea a fost inundată pentru a face loc unui lac de acumulare care pare o mare pierdută printre culmile străjuite de păduri de brad. Vara, atunci când apele lacului scad, turla vechii biserici din Beliş răsare deasupra oglinzii apei, ca o chemare mută pentru vechii enoriaşi. Însă, dintre aceştia, puţin mai trăiesc şi pot povesti adevăratul exod produs de megalomania dictatorului.
În anul 1989, după căderea lui Nicolae Ceauşescu, toate marile proiecte energetice ale dictatorului comunist au fost oprite. Pe de o parte, noua Putere nu a mai fost dispusă să aloce bani pentru ele, iar pe de altă parte, rănile produse de strămutarea unor comunităţi întregi erau mult prea proaspete. Unul dintre proiectele blocate după răsturnarea comunismului a fost cel de la Răstoliţa, din judeţul Mureş. Cu toate că specialiştii în economie consideră că este un proiect foarte profitabil, lucrările au fost oprite, iar şantierul a fost abandonat, vreme de câţiva ani.
În ultimii trei ani, lucrările la centrala electrică au fost accelerate, iar primul agregat va fi dat în folosinţă până la finalul lui 2012.
Pe şantierul de la Răstoliţa, constructorii s-au întors în anul 1996, când proiectul
