Septuplul campion de Mare Şlem a mărturisit că şi-a dorit mereu să revină în România, după ce a fost aici prima dată în 1984, la Cupa Davis.
Văzut de aproape, McEnroe nu impune. Poate pentru că e calm şi zîmbitor, dispus să glumească, dar şi să menţină o vagă distanţă de siguranţă. Pare incredibil de subţire, însă sub cămaşa neagră cu modele gri se ascund muşchi bine antrenaţi la cei 53 de ani ai săi. "Au trecut aproape 30 de ani de cînd am fost prima dată aici şi mereu mi-am dorit să revin, dar nu s-a putut pînă acum", începe John scurtul său discurs. "Oraşul e mult schimbat faţă de ceea ce era atunci, atmosfera e diferită, totul e mult mai frumos", a adăugat el.
Şi-a dorit un meci demonstrativ care să placă spectatorilor şi cu siguranţă aşa a fost. Pentru că în ultimii ani americanul a dedicat o bucată mare din timpul său unor asemenea acţiuni, care au în spate un simbol sau o cauză.
Recent, el a participat alături de Andrei Pavel, la Scottsdale, la o partidă al cărei scop e să aducă privitorului un zîmbet pe buze. "Relaţia mea cu Andrei e de dată recentă, de Ilie, în schimb, mă leagă amintiri mai vechi", a spus McEnroe.
"Am prins multe lucruri de la el, şi în teren, şi în afara lui. M-a învăţat cum să tratez oamenii, pentru că el e genul de persoană care e în stare să-şi scoată cămaşa şi să ţi-o dea dacă vede că ai nevoie de ea. Am avut momente grozave împreună, au fost meciuri în care m-a bătut, dar nu-mi amintesc nimic despre ele (rîde). Dacă e să aleg o anumită partidă contra lui Ilie, e cea de la US Open 1979, din turul secund, cînd am învins eu". Rugat să-l descrie pe Năstase în trei cuvinte, John nu a ezitat nici o secundă: "Totally utterly crazy!". Adăugînd imediat: "dar în sens bun".
Memorabila înfruntare de la New York 1979 a fost povestită plastic de Ilie Năstase. "Eu eram spre sfîrşit de carieră, el la început. Antrenorul m
