Nici macar nu imi mai aduc aminte care a fost primul termen de inaugurare a pasajului Pipera din Bucuresti. Undeva in toamna anului trecut, insa nimeni nu si-a pus speranta ca el va fi respectat.
In decembrie ni se spunea ca e chestiune de zile. Mai erau necesare doar cateva teste. Apoi Sorin Oprescu a promis ca il va deschide in ianuarie. S-a amanat. Ultimul termen avansat a fost Pastele. A trecut si marea sarbatoare, ne indreptam spre 1 Mai si pasajul sta inchis. Finalizat si spectaculos, dar inchis, cu inaugurara amanata de cinci ori. Iar sub el e iadul pe pamant.
Zilnic mii de soferi isi blestema zilele si, ceva imi spune, si pe ale primarului, pierzand inre 80 si 120 de minute pentru a parcurge cativa kilometri de drum pe soseaua Barbu Vacarescu. Situatia este si mai grava de cand a fost inchisa complet o bretea laterala pe care oamenii mergeau spre soseaua Petricani si spre serviciul de inmatriculari al Politiei. Nefericitii cu treaba acolo sunt nevoiti sa ocoleasca pana la urmatoarea intersectie care este complet blocata intreaga zi.
Masinile stau inghesuite pe trei siruri, bara la bara, inclusiv pe linia de tramvai. Se inainteaza cu viteza melcului, se claxoneaza, se injura, fiecare o ia pe unde poate, unii pe contrasens. Politia incearca sa faca putina ordine, dar este complet depasita de situatie.
Si deasupra intregii nebunii se intinde finalizat, frumos, gradios si complet gol pasajul salvator, pe care se mai plimba in cate o inspectie primarul general.
Cat inca se lucra la pasaj, era o doza de resemnare: lasa ca va fi el gata intr-o zi! Dar e gata, iar asta face frustrarea de nesuportat. Sorin Oprescu invoca tot felul de motive pentru a nu-l deschide. Mai nou de vina ar fi Enel. Si totusi ne amintim ca atunci cand a avut interesul sa o faca, a deschis pasajul Basarab chiar inainte de a avea toate
