Acum, cand polii puterii se inverseaza inevitabil, ies la suprafata principalele pacate ale clasei politice. Traseismul, incununarea tradarii, scoate la iveala cat de omogene sunt interesele transpartinice. La o privire mai atenta, de fapt, nu se schimba nimic. Se rotesc cateva nume in unele functii. Afecerile, conturile, casele si prieteniile se pastreaza. In realitate aici sta buba scurtei noastre istorii. Nu avem rivalitati pe bune, nu avem personaje care sa creada cu toata fiinta lor in niste idei, proiecte sau oameni.
Totul este conjuctural, reevaluabil si tocmai de aceea niciodata cu adevarat pierdut sau castigat. Priviti aceasta trupa in permanenta miscare de la un partid la altul. Toate aliantele facute si desfacute doar in ultimii patru ani. Reevaluarile presedintelui. Veti gasi extrem de putine personaje care sa creada pana la capat intr-o idee, sa nu abdice de la visul sau, sa nu fi sarutat locul pe care l-a scuipat ori viceversa. Dintr-o astfel de ambianta nu se poate naste niciodata o schimbare profunda, esentiala a sistemului pacatos care ne macina si ne fura vietile.
Peste tradarile vechi, unele ancestrale in comparatie cu memoria infima a poporului, noile permutari dintre Putere si Opozitie nu fac decat sa cimenteze realmente aceeasi mizerie. Cand PDL se va fi topit in USL, ce rost mai au alegerile? Cand Traian Basescu il va desemna cu zambetul pe buze pe Victor Ponta premier, declarand poate ca si-a vazut din nou al doilea vis cu ochii, ce rost mai are in general orice discurs din partea lor?
Daca e ceva care ma irita cel mai mult e ca nu vad niciun pesedist sau liberal care sa treaca ACUM la PDL. Ca nu exista mai multe voci democrat liberale care sa isi recunoasca infrangerea si esecul si, cu toate astea, sa isi declare fidelitatea fata de un partid care va sta mult timp ingropat in opozitie. Vreau mai multi Paleologi pe care sa-
