„Cel mai grav în atitudinea lui Traian Băsescu este faptul că acţiunea sa este întîrziată şi fără efecte practice. Dacă într-adevăr ne durea problema Kosovo, ar fi trebuit să încercăm să ne facem auziţi în toţi aceşti ani în care alţii şi-au bătut capul să vină cu o soluţie. Altfel, apărem la spartul tîrgului şi spunem că nu ne place. Iar Traian Băsescu o spune şi pe un ton vehement nepotrivit, dar asta ţine de stil, nu de gîndirea ca atare. Şi ce propune în loc? (...) România are dreptul la politică externă proprie, dar dacă tot ţinem să ne demonstrăm nouă înşine că sîntem un actor regional, ar trebui să acţionăm inteligent şi la momentul potrivit. Dacă te pui de-a curmezişul subminînd propunerea aflată pe masă, doar pentru că ai nişte marote istorice proprii, atunci treci de căpos neserios.“
Acesta este finalul unui articol pe care l-am scris în septembrie 2007: „Ce propune Băsescu pentru Kosovo?“. Era imediat după ce Planul Ahtisaari fusese pus pe masă, după chinuitoare negocieri. Atunci, Traian Băsescu făcuse o figură jenantă: a dat de pămînt cu respectivul document, cu un limbaj violent şi o retorică de ziceai că se adresează unui hoţ de buzunare care tocmai îi şutise ceasul de la bunicul. Între timp, nu s-a schimbat mai nimic, România tot are pretenţii de lider regional (şi ar trebui să fie), dar acţionează tot în contratimp şi nu foarte inteligent.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?Nu, problema recunoaşterii Kosovo nu e pe agendă la Bucureşti acum şi nici nu are rost să o discutăm, nu se va întîmpla. Deci, haideţi să schimbăm subiectul. Să vorbim despre modul în care vă încurcă în mod concret nerecunoaşterea de către România. Femeia din faţa mea are aeru
