Îngrozirea, pedepsirea, împovărarea, stigmatizarea şi culpabilizarea femeilor - acestea sunt pedalele „consilierii psihologice" propuse prin proiectul de lege înaintat la 9 aprilie 2012 de cei doi deputaţi, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu - ambii PDL... la acea dată. Între timp - deh, bărbaţii! -, Marius a şters-o la PNL, abandonând-o pe Sulfina cu proiectul în braţe şi, în actualul context politic dâmboviţean, vorbim, desigur, de un proiect legislativ deja avortat.

Cum întotdeauna sunt probleme prea arzătoare la ordinea de zi pentru a mai avea timp şi de condiţia femeii în România, prezentul articol se încăpăţânează să insiste pe această tematică, cu atât mai mult cu cât, cum veţi vedea, acest proiect de lege e reprezentativ pentru mentalităţi adânc înrădăcinate la noi.

Ce îi lipseşte unei nenorocite, rămasă gravidă printr-un accident nefericit, minoră, singură, fără serviciu, la prima sarcină, respinsă de familie, diabolizată de biserică şi stigmatizată de societate? Ce îi lipseşte?! Consilierea psihologică şi certificatul, asta îi lipseşte - ne asigură Sulfina Barbu şi, până mai ieri, regretatul pedelist Dugulescu.

În Franţa, nefericita minoră este îndrumată nu către psiholog, ci către asistenta socială. Există site-uri şi forumuri pe această temă. Imediat ce este contactată, asistenta socială se ocupă „de tot". În primul rând, găseşte o locuinţă într-un cămin specializat unde viitoarea mamă va ocupa o garsonieră sau o cameră, asigurându-i-se astfel independenţa, precum şi o atmosferă calmă, caldă, încurajatoare. În paralel, aceeaşi asistentă socială îi întocmeşte dosarul pentru multiplele forme de ajutoare şi alocaţii la care viitoarea mamă are dreptul începând cu luna a şaptea de sarcină. Cum? Fără să fi lucrat niciodată, nicăieri? Fără. Tot asistenta socială se ocupă de eventuale cursuri de formare profesională pe care minora le po