Se zice că la Bruxelles plouă doar de două ori pe an: din ianuarie în iunie şi din iulie în decembrie. Se zice bine. Plouă mărunt, sînt vreo zece grade la prînz iar vîntul bate constant. Tot constantă este şi pasiunea cu care Comisia Europeană ne livrează planuri de revigorare economică irealizabile.
Asta caut la Bruxelles, în primul rînd: răspunsuri la marile nedumeriri care mi-au fost iscate de recentul discurs al domnului Barroso, dedicat redresării economice a statelor membre. Pe scurt, domnia sa anunţă lucruri teribile: salariu/salarii minim(e) la nivel comunitar, subvenţii pentru crearea de noi locuri de muncă pentru categoriile defavorizate şi accent hotărît pe crearea de slujbe în domeniile energiilor regenerabile şi IT-ului. Sincer, nu mi-a venit a crede. Iată scurta mea listă de nedumeriri cărora le caut răspuns pe timpul acestei săptămîni.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratUnu: care ar fi ţara căreia sistemul salariului minim i-a făcut bine şi căreia nu i-a adus mai degrabă prejudicii, prin migrarea masivă a angajărilor în sistemul gri de plată (un minim pe ştat, plus bonusuri informale, scutite de taxe)? Care este ţara care a constatat că un salariu minim mai mare creează locuri de muncă? Despre ce fel de salariu minim poţi vorbi într-o uniune europeană în care diferenţele salariale sînt enorme? Nu mai amintim de Marea Britanie, care nici măcar nu are un asemenea animal pe piaţa muncii.
Doi: de unde să vină subvenţiile comunitare pentru noi locuri de muncă? În condiţiile în care Grecia trebuie musai salvată, Italia ar putea avea nevoie de ajutor pronto iar Spania nu s-ar feri din calea unei asistenţe financiare, de unde resurse pentru subvenţii pe piaţa muncii? De unde se va reduce? Din subvenţiile agricole? Niciodată, atîta vreme cît Franţa este stat membru. Din cele pentru dezvo
