Colacul peste pupăza guvernării pedeliste îl pune ministrul afacerilor europene, Leonard Orban. El e nevoit să recunoască ceea ce oricum se afla. România e în situaţia dramatică şi cvasiimposibil de evitat ca, în cel mult două luni, să i se suspende plăţile aferente unor importante programe susţinute financiar de Uniunea Europeană. Proiecte importante din zona transporturilor, mediului, resurselor umane, sau a creşterii competitivităţii vor rămâne astfel fără bani. Nu e vorba, oricum nu în primul rând, de neputinţa cronică a autorităţilor române de a accesa fondurile europene, prezentând proiecte serioase, oportune şi, ca atare, eligibile.
Desigur, UE nu e neapărat nefericită că România nu a accesat decât vreo 6% din fondurile alocate: în seifurile Uniunii rămân astfel mai mulţi bani pentru ajutorarea statelor din zona euro, aflate în dificultate. Chestiunea e însă mult mai gravă. Motivele invocate pentru deciderea blocării (ar însemna ca Bruxelles să nu mai primească cereri de plăţi) vizează grave nereguli privind achiziţiile publice: contracte anapoda, risipă şi abuzuri, supraevaluarea lucrărilor şi a bunurilor etc. Ca şi nerespectarea recomandărilor insistente ale Comisiei Europene de a se impune ordinea, disciplina financiară şi corectitudinea în acest proces.
Sunt reproşate abuzuri, inclusiv conflicte de interese şi acte de corupţie din partea unor funcţionari publici, care nu s-au mulţumit cu lefurile grase, suplimentate cu 75% tocmai pentru că gestionează bani europeni, ci se fac vinovaţi şi de practici efectiv mafiote. Accesul la fonduri e deosebit de dificil pentru patronii de firme sau micii fermieri, mulţi dintre aceştia acuzând că sunt nevoiţi să accepte întocmitrea dosarelor doar prin intermediul anumitor consultanţi, sau să plătească ştampila "aprobat" cu şpăgi ce ajung uneori la 20-25% din valoarea contractului. Această păduchelniţă a
