Roberta e pur şi simplu terifiată. O caută ninjalăii filipinezi tocmiţi, pe mâna bonei, de Victor. Ca s-o ucidă mortal şi definitiv, doar nu să fumeze împreună-n WC. Apelul ei disperat către ţară n-a fost receptat cum trebuie, lumea o ironizează la mişto pe nedrept. De-atunci stă ascunsă-n dressingul de la Casa Poporului, muşcă nervos dintr-un cârnaţ afumat şi-i dă sms-uri lui Cotoi. De nervi a şi tocit butonul din mijloc de la blackberry. Iar Cioculeţ nu-i mai răspunde. Ori a terminat micuţul unităţile de pe cartelă, ori nu se mai bagă după ce l-a scăpat Kovesi de Bastilia când cu pensiile votate puţin şi numărate la dublu. Doar n-o trece şi ăsta la USL? Gândul pârdalnic o înfioară. Chiar să fie toţi trădători? D-aia s-o fi uitat sfidător la ea sepepistul care o duce la coafor! O fi blat cu atentatorii filipinezi. Dar dacă-s chinezi? Ăştia de la alianţa socialistă par în stare de orice.

Mai trage un zăvor la uşa cabinetului. Să fie sigură. Că prea se comportă bizar pândarii. N-ar strica un sfat de la tăticu'. Doar a sudat trainic porţile de la 1 Mai Ploieşti când a dat Iliescu lovitura de stat. Pardon, îi zice Revoluţie, că nu putea şefu' să ajungă ministru pe tiră cu ruşii. Apasă pe butonul de scurt. Măcar Coldea şi tot trebuie să-i răspundă. L-a găsit el pe Mişcoci în pivniţă la Omar şi nu găseşte un thailandez sau ce-o fi criminalul din Dubai tocmit de Ghiţă? Da, o voce, de femeie, bună şi aia! "Numărul apelat este inexistent". Cade psihic. Pufneşte într-un hohot disperat. Clar vor s-o gâtuie nemernicii. Încă o noapte baricadată şi-i terminată. Rochia neagră e deja şifonată. Fierul de călcat cam curentează. Nu poate să iasă-n roz şi să se predea. Se lasă la trening. E şi mai lejeră aşteptarea sfârăitului. Aruncă un ochi în debara. Cârnaţu-i la jumate, conservele de fasole s-au împuţinat, murăturile mai mult fac foame. De la bufet nu comandă, orice ar