Când scriu aceste rânduri e joi. Nu ştiu ce se va petrece mâine cu moţiunea de cenzură. Va trece, nu va trece? Guvernul va fi dărâmat sau va rămâne în picioare? Posibilul meu cititor va şti fără îndoială cum stau lucrurile atunci când va lectura însemnările de faţă. Avantajul lui de mâine este dezavantajul meu de azi. Am şi eu însă un avantaj.
Acela de a mă juca, făcând şotron prin supoziţii. Sunt şanse egale şi de o parte şi de alta. Adică tot atâtea premise ca moţiunea să cadă câte sunt să treacă. O spun politicieni direct implicaţi în disputa din teren. Opoziţia aduce la vot, la iniţiativa acestuia, un parlamentar din formaţiunea PSD care este imobilizat de multă vreme la pat, în urma unui accident. Din om n-a mai rămas întreagă decât mintea. Celelalte – picioare, şira spinării – nu mai funcţionează. Aducerea lui, pe targă presupun, va impresiona. Poate şi pe unii dintre parlamentarii puterii care ezită încă. Înclin să cred că moţiunea va trece. Trecerea moţiunii va fi momentul în care, înfoindu-şi penajul, Băsescu va redeveni cocoş (până acum a stat cam pleoştit) şi va aduna în jurul lui păsăret politic şi gazetărime. Va ţopăi, va face tumbe, va juca teatru ieftin şi eficient, ca de atâtea ori sau un teatru ieftin şi greţos, care nu mai păcăleşte nici-o bătaie din palme. Îl va desemna pe Victor Ponta premier? Cred că da. Ar fi în logica acelei propuneri în dodii şi în vrăbii de la Cotroceni, mai mult nefăcută decât făcută, prin care Băsescu a executat mai apoi, alimentat cu benzină ieftină, tumbe politice pentru gură cască. Va prelua USL guvernarea? Cei mai mulţi, din vârf spun că da. Ar fi, îmi menţin părerea exprimată şi acum câteva zile, o imensă prostie.
Nu va lua bine puterea opoziţia de azi şi PDL, trecut în opoziţie, va sufla otravă prin toate goarnele şi are destule goarne exersate. De a doua zi. Răul ţării, nenorocirile, până la alegeri,
