Părea că finala UEFA Champions League 2012 va fi o afacere eminamente hispanică de tranșat între eternele rivale Real Madrid și FC Barcelona. Iată însă că ignorînd majoritatea pronosticurilor, nici o reprezentantă a Spaniei nu va fi prezentă în ultimul act, marile favorite părăsind pe rînd competiția! Mai întîi Barça, apoi și Real.
Ca unul care am ținut cu gazdele, recunosc că oaspeții au jucat ceva mai bine pe Santiago Bernabeu. Mai avîntat, mai direct, mai decis. Exceptînd primul sfert de ceas, pe parcursul căruia băieții lui Mourinho s-au desprins la 2-0 și datorită șansei, cei ai lui Heynckes au vrut și au dominat mai mult. În cazul în care s-ar fi judecat ca la box, cred că Bayern ar fi fost declarată învingătoare la puncte.
Ribery, Gomez și, mai ales, Robben (ne va scoate peri albi în preliminariile Mondialelor 2014!) s-au distrat cu apărarea adversă în vreme ce, de partea cealaltă Benzema, Ozil și Cr. Ronaldo aproape au dispărut după un start fulminant. Au ars, storși de un sezon încărcat, istovitor.
În măsura în care Messi a dezamăgit în returul cu Chelsea de marți, Ronaldo l-a imitat o seară mai tîrziu. Firește, a înscris ambele goluri, ceea ce e important, dar n-a mai adus surplusul de viteză și de fantezie cu care-i obișnuise pe fani. Dimpotrivă a executat în plopi 3 lovituri libere, a luftat dintr-o poziție excelentă ba și, colac peste pupăză a tras anemic penalty-ul de departajare, ajutîndu-l pe Neuer să blocheze și pe Bayern să cîștige! Practic, ratarea lui a însemnat începutul sfîrșitului pentru Real.
Din păcate, chiar n-am remarcat nimic deosebit la Mourinho, vreo idee, vreo strategie. Fragil ca o balerină Kaka nu mai reprezintă demult o soluție, iar la Higuain s-a apelat prea tîrziu. Deși se vedea cu ochiul liber că Real pierde din iuțeală și din luciditate, într-un cuvînt, din consistență , antrenorul portughez n-a interven
