Mulţi dintre moldoveni au fost duşi la lichidarea consecinţelor catastrofei de la Cernobâl fără să cunoască unde pleacă. Ajunşi la faţa locului, li se luau actele pentru a nu putea fugi înapoi. Declaraţia a fost făcută pentru Info-Prim Neo de către Mihai Oncea, preşedintele Societăţii „Cernobâl" din sectorul Ciocana.

În 1986 Mihai Oncea, militar de profesie, era la perfecţionare în oraşul Moscova. Reactorul nuclear a explodat pe 26 aprilie. Oamenii au aflat despre acest lucru a doua zi, din discursul prim-secretarul URSS, Mihail Gorbaciov, în buletinul informativ „Vremea". Iniţial se spunea că vor fi trimişi la lichidarea consecinţelor avariei şi ofiţerii de la perfecţionare, dar şeful statului major a insistat că ei nu pot merge până nu sfârşesc cursurile. „În 86 nu am mers în Cernobâl, dar la 3 iulie 1987 am fost trimis acolo prin ordinul statului major al URSS. Am fost în unitate cu 13 ofiţeri şi eu răspundeam de dezactivarea blocului 4 al staţiei. La 6 dimineaţa ne trezeam şi cu autocarul ne duceau acolo. Eu, fiind ofiţer superior, răspundeam de soldaţii care munceau", a comunicat preşedintele societăţii.

S-a luat decizia să se scoată plăcile de beton de pe suprafaţa blocului 4. Ele erau duse la vreo 40 km distanţă de staţie, se acopereau cu nisip, piatră şi asfalt. Soldaţii aruncau de pe acoperişurile blocului 3 şi 4 prundiş în reactoare. Mihai Oncea a stat în Cernobâl o lună, dar erau persoane care au rămas acolo câte 4 şi chiar 6 luni. „Eu ştiam unde mă duc, cunoşteam că este radiaţie. Totuşi nu am avut costume speciale. Eram în uniforma de militar şi ni se dădeau respiratoare, nu aveam nimic de cauciuc", îşi aminteşte preşedintele Societăţii „Cernobâl".

Mulţi moldoveni au fost însă ridicaţi „pe alarmă". Au fost adunaţi la comisariate, nu li s-a spus unde îi duc, li s-a zis că merg la manevre, iar recruţii nu au fost verificaţi medical. „Au fo