Aderarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est la Uniunea Europeană, în intervalul 2004-2007, a atras după sine o creştere a imigraţiei, fenomen vizibil şi în prezent în statele respective. În ciuda crizei cu care se confruntă întreaga Europă, Polonia reprezintă cea mai notabilă excepţie de la acest trend, datorită performanţelor sale economice.

Emigrarea, cuplată cu o îmbătrânire şi o scădere a populaţiei în întreaga Europă, reprezintă o provocare demografică şi economică pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, în efortul lor de a menţine o forţă de muncă în măsură să susţină creşterea economiei, se arată într-o analiză Stratfor.

Între 2004 şi 2007, Republica Cehă, Ungaria şi România, au înregistrat o creştere a imigratiei, în special din partea vecinilor non-UE. Republica Cehă a cunoscut o creştere a numărului de imigranţi din Ucraina şi Rusia, Ungaria a primit un flux de imigranţi din Serbia, iar România a înregistrat o creştere a numărului de imigranţi din Republica Moldova şi Turcia. Aceştia vedeau în noile state membre UE o portiţă de intrare în Uniunea Europeană. Aceste intrări de populaţie au fost însoţite de o creştere economică ridicată şi o rată scăzută a şomajului (mai puţin de 8%) în fiecare din ţările gazdă. Economia cehă, de exemplu, a crescut la o medie de 6% anual, între 2004 şi 2008.

A urmat însă criza economică şi această situaţie s-a schimbat: ieşirile de populaţie din Europa Centrală şi de Est au crescut, în contextul în care şi şomajul a crescut, iar creşterea economică a încetinit.

În Republica Cehă, numărul celor care au părăsit ţara s-a dublat în intervalul 2007 - 2008, ei plecând, în special în Germania şi Polonia. În Ungaria emigrarea aproape că s-a triplat între 2007 şi 2010, Germania şi Slovacia fiind ţările de destinaţie. După ce România a devenit, pentru o scurtă perioadă din 2007,