Cosmin visează şi acum să devină fotbalist profesionist. Se vede înscriind gol după gol şi atunci când închide ochii îşi imaginează cum mulţimile de oameni ovaţionează şi scandează numele echipei de fotbal Steaua, la care ar vrea să joace. "Nici nu zici că suntem tată şi fiu. Suntem cei mai buni prieteni. Jucăm împreună fotbal la echipa comunei, în vestiar stăm împreună, discutăm despre orice. E un copil tare bun şi tare ambiţios”, îl descrie pe Cosmin tatăl lui, Gheorghe Eftimie şi vocea îi tremură la gândul că băiatul lui, de 16 ani şi jumătate este condamnat acum să umble prin spitale. Vine vara şi odată cu ea se împlineşte un an de când tatăl lui Cosmin a aflat că băiatul suferă de cancer osos. Primul semn al bolii, o durere acută de picior care-l împiedica pe sportiv să şuteze. Ba şi mersul i se schimbase din cauza înţepăturilor bolii. Tatăl a început atunci să colinde spitalele. A ajuns cu el la spitalul din Buzău.

Operaţia în ţară, inutilă

După ce vreme bună fusese tratat cu medicamente pentru lombosciatică, verdicul a fost pus: cancer osos. "Am mers de urgenţă la spitalul Bagdasar-Arseni, unde l-au şi internat. Ne-au spus că trebuie operat, numai că intervenţia chirurgicală este extrem de periculoasă”, povesteşte tatăl băiatului. Medicii au stat ore bune cu băiatul întins pe masa de operaţie. Cancerul se răspândise în zona coloanei şi a bazinului mic, fiind imposibil pentru medici să extirpe tumorile. "Nu au reuşit să cureţe tot ce au găsit acolo. Riscurile erau prea mari, putea să paralizeze, să facă hemoragie internă şi să moară. Medicii au hotarât să închidă operaţia, spunând că cel mai bine pentru fiul meu este să înceapă curele de chimioterapie”. Au ajuns, astfel la spitalul Fundeni. Atunci băiatul a văzut pentru prima dată copii asemenea lui, cu branule în mână, cu cearcăne, chinuiţi de boală.

"El nici acum nu ştie foart