Înainte de a deveni sperietoarea “granzilor” şi viitor antrenor al Stelei, Laurenţiu Reghecampf a fost, pe rînd, “frumos nebun al marilor oraşe” (poreclă dată de Stoichiţă, dar pescuită din literatura lui Fănuş Neagu), pasager de tristă amintire al naţionalei şi fotbalist în Bundesliga. După Steaua şi Litex Loveci, Reghe a mers la Energie Cottbus, unde a făcut carieră: a jucat 135 de partide în 4 sezoane, înscriind 17 goluri. Apoi s-a transferat la Alemannia Aachen, unde a bifat alte 107 meciuri. Plus 19 goluri.
Din 2000 pînă în 2009, cînd şi-a încheiat aventura în fotbalul de trei ori campion mondial cu o încercare nereuşită la Kaiserslautern, Reghecampf a avut tot timpul să înţeleagă fotbalul german. Fotbalul şi viaţa din Germania. Sau fotbalul ca parte a vieţii din Germania. Fiindcă despre asta vorbea tînărul antrenor al Concordiei invitat la studioul Champions League al TVR. Un mesaj simplu. Bayern este probabil un club la fel de bogat ca Real sau ca Barcelona, diferenţa o impune sistemul (a se citi disciplina financiară), care nu le permite să cheltuiască oricît. Nici pentru transferuri, nici pentru salarii. Disciplina financiară care te obligă să ai o justificare pentru fiecare euro cheltuit. Să îţi plăteşti impozitele, să nu acumulezi datorii de sute de milioane la stat. Care stat este nemilos cu evazioniştii, dar te răsplăteşte dacă eşti corect. Aşa se face că statul german este motorul Europei unificate, spre deosebire de statul spaniol, care este unul dintre marile aspiratoare de capital ale aceleiaşi Europe comunitare.
Bayern s-a comportat ca o echipă nemţească la Madrid şi pe tot traseul care a dus-o în finală. Dincolo de toate clişeele tocite despre nemţi, de la Lineker citire ori de la alţii, Bayern a arătat hărnicie, seriozitate, solidaritate, spirit de sacrificiu. Curaj şi responsabilitate. Forţa acestei echipe izvorăşte din credinţa că
