În zona destinată, iniţial, proslăvirii economiei socialiste se găsesc astăzi coloşii de sticlă şi oţel ai „imperialiştilor“. În două decenii, doar treptele scărilor de la metrou au rămas aceleaşi. Altfel, dacă aduci un pensionar aici, nu mai cunoaşte…

În zona de nord a Capitalei, cuprins între zona Băneasa şi delirul imobiliar numit comuna Pipera, se întinde un petic de pământ. Văzut prin Google Maps, locul pare să adăpostească zeci sau sute de garaje, precum cele ce umpleau spatele blocurilor în anii 1990. La o privire mai atentă, ochiului i se dezvăluie nişte clădiri uriaşe, aproape lipite una de cealaltă, de parcă ar fi încercat să economisească şi aerul dintre ele. Pe vremea comunismului, aici se găsea o bucăţică din mândria acelor ani, un simbol în miniatură al progresului muncitoresc către noi culmi: Platforma Industrială „Pipera". După 1989, locul a continuat să funcţioneze, câţiva ani, mai mult la alibi, pe umerii unei industrii muribunde.

Astăzi, numele zonei este păstrat doar prin denumirea staţiei de metrou, de unde, în fiecare dimineaţă, se revarsă mii de oameni, fiecare teleghidat către corporaţia unde figurează ca angajat. Unele dintre cele mai importante firme din România şi din străinătate au sediul principal în Pipera. Le ajută chiriile mici şi legăturile bune cu principala ieşire din Capitală şi cele două aeroporturi din apropiere. Aceasta este una dintre variantele posibile de a spune câteva cuvinte despre acest loc şi despre oamenii care se afundă zilnic printre blocurile sale.

I. Fostele uzine, actualele corporaţii

Staţia „Pipera" urmează după „Aurel Vlaicu". E capăt de linie, până acolo s-a ajuns cu săpăturile pe sub Capitală, în zona de nord. Înainte de intrarea în staţie, metroul face o curbă la stânga şi urcă uşor. Sunt două seturi de câte 12 trepte, apoi treci pe lângă un chioşc unde se vând merdenele şi ia