Autorul Charles Hugh Smith spune că blocajul din sectorul rezidenţial american este creat artificial de băncile care nu vor să-şi recunoască pierderile

Fed încurajează neaducerea în piaţă a imobilelor şi menţinerea artificială a unor preţuri ridicate ştiind că altfel instituţiile de credit ar intra în faliment

În România executările silite şi lichidarea portofoliilor imobiliare sunt întârziate, în condiţiile în care băncile au acces la lichiditatea BNR

Piaţa imobiliară plăteşte acum nota de plată a vremurilor bune în care alianţa cu sistemul financiar a transformat industria de real estate într-un sector favorizat al economiei. În etapa de "boom", volumul tranzacţiilor s-a majorat considerabil, iar preţurile au atins niveluri-record pe fondul direcţionării preferenţiale a creditului către imobiliare. După spargerea balonului, piaţa rămâne caracterizată de un blocaj la nivelul tranzacţiilor, iar dinamica întregului sector atinge parametrii îngrijorători.

Îngheţarea şi deriva pieţei imobiliare este indusă artificial de sectorul financiar şi de actorii pierzători din real estate care menţin artificial preţurile ridicate şi nu aduc în piaţă inventarul aflat sub incidenţa datoriilor rele pentru a nu ieşi la iveală falimentul în care, în mod real, se află, scrie pe blogul Of Two Minds autorul Carles Hugh Smith. Marcarea la piaţă a imobilelor aflate în portofoliul instituţiilor de credit ar releva insolvenţa acestora, fapt pe care nu îl doresc băncile centrale care închid ochii la contabilitatea fantezistă a băncilor.

În România, avem o realitate similară, în care procesul de executare a rău-platnicilor şi lichidarea transparentă a deţinerilor imobiliare ale băncilor sunt întârziate artificial. Băncile preferă să acceseze lichiditatea de la banca centrală, decât să îşi recunoască pierderile prin vânzarea în piaţă a proprietăţilor executat