Miercuri seara, pe când ploaia s-a aruncat asupra târgului, o mână de oameni au găsit un loc minunat unde să se adăpostească: Sala Mică a Teatrului Naţional, unde a avut loc mult aşteptata premieră a spectacolului „Cloaca” de Maria Goos.
În traducerea Lilianei Alexandrescu, sub regia lui Cristian Theodor Popescu, cu Dan Rădulescu, Nicu Mihoc. Alexandru Pavel, Nicolae Cristache şi Raisa Ane, spectacolul nu putea fi decât un success.
Mă voi lega de foarte puţine aspecte ce ţin de teatrologie ori regie, scenografie ori coregrafie pentru că nu asta mi-e meseria. Vă voi lăsa în schimb cu fotografiile puţin “bruiate” de lumină, dar care, sper să vă spună multe.
Firul spectacolului se opreşte la povestea a patru prieteni (Pieter – istoricul de artă homosexual, Joep – politicianul ce ţinteşte spre ministerul Afacerilor Externe, Tom-cel ieşit de la casa de nebuni unde ajunsese după consumul excesiv de cocaină şi Maarten-regizorul îndrăgostit de fiica lui Joep, actriţă în spectacolul său) care se reîntâlnesc într-un moment în care viaţa se schimbă pentru fiecare din ei. Sunt patru destine ce se-mpletesc în patru poveşti tragice şi comice în acelaşi timp.
“Cloaca este povestea a patru destine care se consumă în atmosfera tragi-comică a unor situaţii limită. Fiecare individ acceptă provocările vieţii într-o manieră proprie. Reacţia la aceste provocări este dictată de o anumită chimie care ne face unici în cadrul relaţiilor interumane. Cloaca este un text de mare succes atât în teatru cât şi în cinematografie. A fost montată la Old Vic în regia lui Kevin Spacey, dar s-a jucat deja în Olanda, Argentina, Germania, Elveţia, Austria şi Spania” a precizat Theodor Cristian Popescu, regizorul spectacolului “Cloaca”.
Decorul e minunat, actorii jos pălăria.
Pauzele dintre scene îţi dau răgaz să te gândeşti la ce ai văzut şi ascultat, dar nu prea mult. Se
