Întoarsă în ţară la final de carieră, Elena Butnaru a cucerit cu CSV 2004 Tomis Constanţa primele titluri ale României din carieră
Aceeaşi siluetă de manechin, acelaşi zîmbet fermecător, aceeaşi pasiune nebună pentru volei. Plus un uşor accent italian. Plecată în urmă cu un deceniu peste hotare, Elena Butnaru, care mîine va împlini 37 de ani, s-a întors acasă la începutul anului 2010 cu un singur gînd. Să devină campioană a României, titlul care îi lipsea din palmares. Decizia de a juca pentru Constanţa a venit surprinzător, după o jumătate de an de pauză. "Hotărîsem să mă retrag, după ce jucasem un ultim sezon la Urbino, alături de Iuliana Nucu. Apoi a venit un telefon de la Constanţa, care avea nevoie de un centru. Îmi luasem deja o vacanţă lungă de la volei şi mi-era dor să fiu din nou pe teren, aşa că am decis să mă întorc", povesteşte Nuţa, aşa cum îi spun prietenii.
Primul impact cu voleiul românesc a fost un pic şocant. "M-a dezamăgit nivelul. Mi s-a părut că avem un campionat foarte slab, iar în afară de Constanţa, Bacău şi Dinamo, nu prea sînt echipe competitive. Ba chiar cele din coada clasamentului fac deplasările doar pentru a bifa prezenţa la meci. Mai greu este pentru noi, pentru că drumurile pe la Botoşani sau alte destinaţii îndepărtate îţi fură din energie. Acum m-am obişnuit", explică centrul grupării de pe Litoral.
Experienţă unică
Transferul la Constanţa i-a oferit din nou şansa de a juca în cupele europene, fiind la un pas de finala Cupei CEV. "Ceea ce am făcut în Liga Campionilor şi în Cupa CEV, în acest sezon, reprezintă o performanţă imensă pentru noi, pentru club şi pentru România. Diferenţa este uriaşă şi totuşi am reuşit să învingem Foppapedretti Volley Bergamo. Îmi aduc aminte că soţul meu urmărea meciul în direct la televiziunea italiană, iar comentatorul ne-a făcut praf înainte de joc. Spunea c
