Sunt de acord cu Sever Voinescu cand vorbeste despre escaladarea fara precedent a politicii urii si cred ca Victor Ponta dovedeste o iresponsabilitate fara margini vorbind despre politiceni pe care "si sa-i impusti e prea putin".
Domnul Voinescu se teme de asasinate politice. Eu ma tem si de violente intre nucleele dure ale partidelor. Exista o vorba care pune ca atunci cand stapanii se injura, slugile se bat. Ma tem asadar ca ne putem atepta la o campanie de o duritate si de o violenta fara precedent.
Si tocmai de aceea nu face deloc bine nici insistenta cu care PDL revine asupra declaratiei lui Victor Ponta. Miercuri a replicat, cu un umor involuntar savuros, Roberta Anastase.
Joi, a vorbit pe aceeasi tema Sever Voinescu. S-a referit la asasinate politice, la terorism politic, la pistoale, gloante si sange, punand cu aceste vorbe tari tuse groase pe nerozia lui Victor Ponta.
PDL nu face decat sa tina pe prima pagina instigarea la violenta si sa hraneasca cu evocari dure eventuale minti infierbantate. Si o face dintr-un motiv cat se poate de pragmatic: victimizarea. Puterea se foloseste pragmatic de aberatia lui Victor Ponta la fel de dezinteresata de potentialele ei efecte foarte grave.
Ura este o boala si, ca orice boala, pentru a fi trata trebuie mai intai inteleasa. In ce isi are asadar radacinile, de unde se alimenteaza aceasta politica a urii? Este adevarat ca romanii pun mai multa pasiune in politica decat multe alte popoare. Si pentru ca suntem latini, si pentru ca suntem inca la inceputurile democratiei. Dar explicatia mi se pare insuficienta.
Sigur ca Traian Basescu, cu derapajele sale de limbaj, cu stilul sau conflictual, cu autoritarismul uneori la limita Constitutiei, a avut rolul sau in aceasta radicalizare a discursului si a atitudinii politice. Insa si a pune totul numai pe seama
