„Toată lumea din familia noastră“, regizat de Radu Jude, e un film al conflictelor personale şi sociale, unde relaţiile domestice scapă de sub control. „Iadul sunt ceilalţi“ – cum spune Sartre – descrie excelent personajele. Dna Ilinca Belciu semnează, la rubrica Ecran, cronica unui film românesc care ar fi meritat să fie inclus în competiţia oficială a Berlinalei de anul acesta.

Vorbele lui Sartre „iadul sunt ceilalţi“ descriu excelent personajele lui Radu Jude.

Se spune că rufele trebuie spălate în familie, ca urmare fiecare dintre noi are reţeta proprie: mai cuminte şi poate blazat, mai vijelios spre furtunos, poate chiar violent. Reacţionăm atât de divers şi complex pentru că suntem prin excelenţă complicaţi şi ciudaţi, iar când vine vorba de familie, ei bine, acolo lucrurile se complică întotdeauna. Nu-i menajăm, nu-i iertăm, ba dimpotrivă, declanşăm o furtună teribilă. Toată lumea din familia noastră tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sunt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pământ. Este o gură de aer pentru producţia românească de film prin simplul fapt că e un alt gen de cinema, unul de care ne era dor, care ne ţine în scaun şi nu ne lasă timp să ne plictisim. Un film care poate va mai stârni pofta de cinema a publicului. Prezentarea poate că te duce în eroare: un alt film despre o familie disfuncţională veţi spune. Dar nu, e mult mai mult. O situaţie relativ calmă se transformă într-o furtună năucitoare. Şi vă explic de îndată cum: Marius (interpretat excelent de Şerban Pavlu) este un bărbat divorţat, în vârstă de 30 şi ceva de ani. Fosta soţie, Otilia (Mihaela Sîrbu), s-a recăsătorit cu un contabil. Sofia (Sofia Nicolaescu – debut – care se ridică fără nicio problemă la nivelul colegilor), fiica lor de cinci ani, locuieşte cu mama ei