Joi, spre ceas de seară, apare o ştire în fluxul Mediafax, altfel mai sărac în informaţii de duzină la orele de închidere a ediţiei. O vorbă de gazetar bătrân zice să fii atent la ultimele ştiri ale agenţiilor, pentru că uşa lor se deschide atunci pentru lucruri "mai speciale".
Şi era o informaţie deosebită, care era aşteptată de mult, dar cădea exact în ultima noapte înainte de moţiunea de cenzură. Investigaţia DLAF în cazul "Galei Bute" se termina cu "sesizarea DNA în legătură cu posibile acte de corupţie şi alte fapte penale comise în principal de Rudel Obreja". Bomba pusă să explodeze de fapt sub pragul Elenei Udrea, simbolul Puterii care se află în cădere liberă de luni bune, era aşadar anunţată ca un avertisment: Vedeţi că noaptea e un sfetnic bun. Dacă DLAF s-a grăbit cu "mesajul", am gândit că echipei din Palatul Victoria i se pregăteşte o surpriză neplăcută. Udrea dată pe mâna DNA – iată adevărata ştire transmisă "transparent" printre rânduri – pentru implicarea Ministerului Dezvoltării, ca o curea de transmisie a fondurilor europene spre "lucrativul" Rudel Obreja.
Dacă erau deputaţi sau senatori care oscilau încă joi seară să vină la vot pentru a sprijini schimbarea de formulă guvernamentală, mesajul DLAF era mai mult decât un îndemn. Era piatra aruncată în talger care înclina balanţa decisiv. Degeaba a sărit Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului să zică, târziu în noapte, că instituţia nu are nici un amestec, că nici gura nu-i miroase de Gala Bute, că… că… că… Lumea nu-i chiar tâmpită, românul s-a învăţat să citească în "semnalele" pe care le dau instituţiile directoare ale statului. Or, DLAF este o asemenea "directoare" – ia pe cine trebuie, şi mai ales când trebuie.
Văzând ediţia a doua a Jurnalului Naţional plecată spre tipografie cu ştirea de ultimă oră, aveam credinţa că vineri se va întâmpla ceva în Parlament. Cu Madam Ud
