Gazeta literară numărul 17 din 27 aprilie 1967 este un foarte interesant exemplu de îmbinare a sărbătorii politice cu un autohtonism din ce în ce mai apăsat. Deasupra frontispiciului, care are, desigur, culoarea roşie, stă scris, cu acelaşi roşu aprins, „Trăiască 1 Mai”. Îndemnul cu litere minuscule, care există pe toate publicaţiile româneşti din timpul regimului comunist, „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, este acum parcă mai vizibil ca niciodată.

În interiorul acestui număr, nu doar roşul umple paginile de bucurie, dar şi textele în sine par copleşite de primăvară. Pentru prima dată, o senzaţie de autenticitate domină, dacă s-ar putea face un grafic al nivelului de fericire autentică pe care îl degajă articolele prezente în Gazeta literară de-a lungul istoriei ei, cred că acest an 1967 ar fi la cel mai înalt nivel. Pagina 3 a acestui număr are chiar supratitlul „Primăvara ’67”, iar articolele sînt toate asortate, dar, la lectură, nu par să fie impuse. Dumitru Micu scrie un reconfortant articol intitulat „Note de primăvară”. (...) Cîteva poezii cuminţi, aproape copilăreşti de Letay Lajos nu fac nici ele rău acestei pagini primăvăratice, iar Şt. Aug. Doinaş reuşeşte în poezia „Libertate”, în ciuda temei convenţionale, un moment de literatură adevărată.

Însă poeţii care s-au obişnuit să scrie ghidaţi de o cerere exterioară literaturii nu se lasă păgubaşi cu uşurinţă. (…) Avînd în vedere că este vorba despre exact aceiaşi care se evidenţiaseră şi în poezia proletcultistă, putem presupune că rolul lor de actori activi, cu aspiraţii de protagonişti, pe scena literară, era unul extrem de important. Iată-i pe aceiaşi eterni Radu Boureanu şi Victor Eftimiu scriind, ambii, pe prima pagină a Gazetei literare numărul 18, primul o poezie care senumeşte „Atacul de la Smîrdan”, al doilea, în oglindă, una cu titlul „1877”. Deasupra paginii care conţine aces