Vreme de doi ani, cei doi lideri ai USL s-au comportat ca şi cum criza economică mondială şi criza datoriilor suverane din Europa n-ar fi existat niciodată şi, chiar dacă ar fi existat, nu ar fi avut nicio legătură cu ceea ce se întâmpla în România. În versiunea uselistă a realităţii, austeritatea se explica prin hoţia pedeliştilor, acordul cu FMI prin corupţie iar privatizările prin lipsa de patriotism a guvernanţilor care doreau să vândă ţara. Foarte bine. Acum că au preluat guvernarea, au prilejul să dovedească faptul că au avut dreptate. Problema este că dacă aplică ceea ce au profesat atunci vor intra în conflict cu UE, SUA, FMI şi mai toate instituţiile care contează. Este drept că USL vrea să compenseze cu îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările BRIC. Cum China nu ne bagă în seamă, India e prea exotică iar Brazilia e departe, le mai rămâne R: Rusia. Mult succes, tovarăşi!
În principiu, guvernul Ungureanu a căzut pentru că o majoritate de 235 de aleşi ai neamului au susţinut moţiunea de cenzură potrivit căreia guvernul trebuia demis pentru că "înstrăinează ultimele resurse ale României". Urmează, în mod logic, că viitorul guvern Ponta va rezilia contractul cu Chevron, va renunţa la privatizarea Cuprumin sau Oltchim, la privatizările parţiale de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Romgaz sau Tarom şi pentru care, în mod evident, nu există mandat parlamentar. Cum aceste privatizări figurau drept condiţii pentru acordarea de către FMI a unei linii de finanţare preventive de cinci miliarde de euro, rezultă că guvernul Ponta va denunţa acordul cu FMI şi va renunţa la linia de finanţare. Dacă nu o va face şi va continua procesul privatizărilor, atunci îşi va pierde legitimitatea democratică. Dilema lui Ponta este simplă: Ori cei cinci miliarde de care vorbea preşedintele Băsescu, or ruşinea de a accepta că a fost un demagog.
O dată stricat
