Personalitatea obsesiv-compulsivă are un pattern bine studiat. Termenul de compulsie se referă atât la gânduri, cât şi la acţiuni. Marca principală a lor este repetiţia inepuizabilă şi revenirea imposibil de îndepărtat. Mai puţin evident este faptul că în spatele caruselului obsesiv stă o prăbuşire a concentrării mentale. Focalizarea acesteia din urmă necesită intrarea în joc a unei energii posibil intens deturnate şi absorbite de menţinerea gândurilor stagnante. Prin urmare, pentru a institui o psihoterapie, dat fiind că farmacoterapia este ineficientă la un obsesiv, trebuie să descoperim ce anume deturnează energia sa de concentrare. Vom încerca să facem acest lucru în analiza cazului următor. I. I., intelectual ajuns la jumătatea vieţii şi carierei sale, solicită consult pentru insomnie, nervozitate excesivă, divergenţele la locul de muncă ajungând până la altercaţii, intoleranţă faţă de nereguli fizice şi morale, cu alergie la nedreptăţi comunitare. Analiza longitu­dinală a developării simptomelor arată că, având un start idilic, la pubertate încep să se acumuleze fapte care-i antrenează existenţa către un curent nesigur, un şuvoi care ameninţă să-l scoată din centrul curgerii şi să-l împingă la margine unde se putea izbi în orice moment la maluri. Toate acestea se asociază cu o nedreaptă bulversare a valorilor în care fusese crescut. Din dorinţa de a înota cu capul deasupra torentului se agaţă cu tenacitate de speranţa că injustiţia poate fi învinsă de o muncă intelectuală încordată bazată pe nerenunţarea la valorile autentice pe care le vede din ce în ce mai mult trucate. Facultatea o parcurge ca un student „tocilar“ care, nevrând să iasă în evidenţă, consumă emoţiile negative produse de nerecunoaş­terea sau chiar inversarea rezultatelor asiduităţii sale. În mediul profesional este ostracizat pentru că nu face compromisuri de la aplicarea regulilor,