Feudali. Au lucrat cu aroganţă. I-au pierdut obrăznicia, neruşinarea, cinismul şi sentimentul care le venea din măruntaie şi li se citea pe faţă: că li se cuvine, că sunt acolo pentru totdeauna, că România e în slujba lor. Udrea, Anastase & gaşca pedelistă protejată de Traian Băsescu lăsau impresia nenorocită că ţara e căpuşată pe vecie, fără leac. Guvernul MRU a temporizat lucrurile, a ţinut viaţa în loc, n-avea organ pentru starea de spirit a populaţiei, deşi Serviciile o cunosc exact. Dar, paradoxal, a căzut fiindcă n-a rezistat presiunii pedeliste. A devenit un fel de guvern Boc 2, trăgea de timp ca să-şi revină PDL-ul din respiraţie gură la gură.
Boc a simţit căderea guvernului MRU ca un pumn la ficat. Împietrit, hepatic-pergament, buze strânse, statuie fără soclu. A anunţat dramatic: coaliţia nu mai există din cauza trădărilor şi a lipsei de caracter. Preţios. Născută din trădare, a pierit de ce i-a fost frică; nici şoimii patriei nu credeau în principiile adânci ale coaliţiei PDL cu un partid de zero la sută moşit din trădări asistate. Boc încă trăieşte cu nostalgia tăierilor de panglici la drumuri inexistente.
De groaza trădării, parlamentarii pedelişti şi-au legat mâinile, s-au priponit de clanţe, au sigilat uşile şi au aruncat cheile pe geam. În lacrimi, Plăcintă mima o dramă personală, la poalele pletelor lui Udrea. Trăia drama unei conştiinţe care se zbătea între interesul partidului şi durerea de burtă. Blonda, pe care n-o mai suportă nici partidul, lucra cu Plăcintă ca în Parcul Moghioroş cu pensionarii, muncă de la om la om.
Viermii, ciumpalacii şi inepţii aveau o vorbă: ăştia ne cred proşti. N-au renunţat la ea nici după şmecheria tactică a demiterii lui Boc. N-au crezut în MRU fiindcă era garantat Băsescu. Piaţa a intuit exact. "Omul din vârf e problema, declara Jurnalului, în 30 ianuarie, Radu Vasilescu, student la ASE... Omul ac
