Unele elemente ale delirului hitlerist mai au încă putere de convingere, dar aceasta a devenit mult prea nesemnificativă. Importanţa manuscrisului elaborat de Fuehrer după o perioadă de detenţie a devenit marginală chiar şi pentru extrema dreaptă.

Decizia landului Bavaria de a publica o versiune adnotată şi explicată a „Mein Kampf” înainte ca drepturile de proprietate intelectuală să expire în 2015 este una raţională şi lăudabilă. Gestul nu va avea însă niciun efect dincolo de graniţele Germaniei unde mii de copii extrem de prost traduse ale cărţii sunt vândute în fiecare săptămână. Şi să fim serioşi, tinerii germani sunt chiar ultimii care au nevoie de un vaccin de imunizare la discursul hitlerist având în vedere că în Republica Federală aproape te împiedici la fiecare colţ de stradă de un memorial al vremurilor naziste.

Trecând de pericolul eventual la nivelul unor persoane instabile, nici în afara Germaniei „Mein Kampf” nu mai poate provoca cine ştie ce reacţie. Prima parte, unde Hitler povesteşte despre nostalgia tranşeelor, despre criminalii lunii noiembrie (artizanii capitulării Germaniei) şi despre Tratatul de la Versailles nu mai poate inspira niciun politician de nicio orientare. A doua parte, care conturează ideologia mişcării naziste, este la fel de arhaică.

Singurul element cu adevărat periculos şi în ziua de azi este ura faţă de evrei. Să ne gândim doar la recentele atentate din Franţa de la Toulouse şi Montauban. Antisemitismul este, oricât de trist ar fi să spunem asta, încă o bombă cu ceas în Europa şi în lumea întreagă. Acesta este pericolul major pe care „Mein Kampf” îl mai reprezintă astăzi. Există ţări ale lumii unde antisemitismul face parte din discursul politic „normal” al locului. Iar comentariile oamenilor de ştiinţă germani nu vor aduce nimic în această direcţie. O zi mare pentru dreptate (Die Welt)

Cond