Repetiţia e mama învăţăturii. Manipularea e cam la fel. Un tânăr cercetător francez de elită, dedicat biologiei computaţionale, sugerase într-un interviu reformarea învăţământului, spre a se răspunde optim provocărilor viitorului, prin – zicea dânsul – utilizarea unor algoritmi genetici meniţi să crească adaptarea elevilor la nou într-un mod asemănător cu adaptabilitatea ieşită din comun a microbilor la antibiotice, chiar dacă finalitatea diferă, ar fi asimilarea noului, nu rezistenţă faţă de el. Dar iată şi un contraargument: o televiziune de la noi difuzează opiniile unui specialist autohton care sugerează că adaptabilitatea microbilor nu este nici perfectă şi nici absolută, că ea scade în timp, ajungându-se ca o suşă cu antibioticorezistenţă dobândită să beneficieze din ce în ce mai puţin, cu trecerea anilor, de imunitatea ei. Nu ştim cum va reacţiona deci elevul sau studentul supus îmbunătăţirilor inspirate de instalarea antibioticorezistenţei. Problema rămâne deschisă. Apropo, pentru că a venit vorba de germenii patogeni: mai prost stăm la televiziune cu deosebirea dintre microbi şi virusuri. După părerea prezentatorilor cu masterate în comunicare şi doctorate în America, bacilul Koch e un „virus“. (Contaminare cu „viruşii“ de calculator? În afara faptului că virusurile cauzatoare de boli transmit şi ele informaţie nocivă, ce poate şi ea să blocheze „calculatorul“ uman, punându-l adică la pat pentru „resetare“, altă asemăn Publicitate are nu există, „viruşii“ de calculator nefiind, de fapt, decât tot o metaforă, inversă, inspirată de virusuri.) Revenim la învăţământ. Cercetări recente arată că tinerii îşi însuşesc, de regulă, prin planurile de învăţământ şi prin programa fiecărei discipline, numai cunoştinţele alese şi validate de… majoritatea umană a fiecărei perioade de timp. Criteriul adevărului ştiinţific, cel al actualităţii stringente, ca şi