În Europa continuă egalizarea genurilor: cote pentru femei în boardurile corporaţiilor, impunerea vârstei egale de pensionare, mai nou şi prime de asigurare de viaţă egal de scumpe. Mihaela Miroiu, una dintre feministele vocale ale României, explică pentru FP România de ce este nevoie de mai multe femei în afaceri şi în politică.
Articol din cadrul anchetei Sfârşitul masculocraţiei din ediția nr. 27 a FP România.
FP România: Au politicile de gen ale UE susţinere populară?
Mihaela Miroiu: Aceste tendinţe înseamnă respectarea naturii – unde suntem totuşi mai multe cu 1-2% -, a dreptăţii şi democraţiei. De ce trebuie să fie deciziile politice şi financiare monopol bărbătesc? În virtutea cărui fapt? La ora actuală, cu referire la nivelul studiilor, barbaţii competenţi în ştiinţele guvernării – economie, drept, ştiinţe politice, ştiinţe administrative, sociologie, studii europene şi internaţionale – sunt, în România, de două ori mai puţini decât femeile. Dacă aducem un asemenea argument, ajungem să ne întrebăm ce caută atâţia bărbaţi în finanţe, politică, administraţie. Ce înseamnă să ai susţinere populară? A cui? A unor oameni dominaţi de milenii de cultura misogin-patriarhală? Este ca şi când ai fi întrebat în SUA, în anii ‘80, dacă e popular să aibă un Preşedinte de culoare. Iar acum, dacă îl au, îi este Americii sau lumii mai rău, sau mai bine decât cu preşedintele foarte alb George Bush jr.?
Pe de-o parte avem discriminarea pozitivă, pe de alta o indiscriminare.
De discriminat pozitiv se discriminează de multe milenii, bărbaţii între ei. Vorbesc doar de cei complexaţi şi, de aceea, misogini. Bărbaţii încrezători în ei nu caută cu lumânarea nici inferiori, nici slugi, nici ţapi ispăşitori. Cu alte cuvinte, având pâinea şi cuţitul, bărbaţii misogini împart resurse de bani şi putere doar cu alţi bărbaţi. Dacă femeile
