Privatizarea Companiei Naţionale Poşta Română, programată pentru a se încheia în această vară, se amână cu opt luni, perioadă în care compania va fi restructurată şi „dotată“ cu management privat.
Cei care se opun privatizării companiilor de stat au motivele lor, bine întemeiate. Aceste companii constituie, de ani de zile, o sursă de venituri, de regulă la limita legii sau, altfel spus, nişte „vaci de muls“ pentru cei aflaţi la conducerea lor sau a ministerelor care le patronează. Prin licitaţii aranjate, prin fel de fel de achiziţii „de cumetrie“, s-au scurs şi încă se scurg bani mulţi din aceste companii în conturile celor care au puterea de decizie.
Din aceste motive, unele, deşi companii din categoria celor profitabile, au ajuns să înregistreze în ultimii ani pierderi uriaşe. Privatizarea lor este singura soluţie pentru a le redresa şi a le scoate de sub controlul acestor grupuri de interese. Este şi cazul Companiei Naţionale Poşta Română, care se află în plină pregătire pentru privatizare.
Privatizare, dar nu cu orice preţ
Conform programului stabilit de Guvern împreună cu FMI, privatizarea Poştei, unde statul deţine 75% din acţiuni, restul de 25% fiind deja transferate la Fondul Proprietatea, ar fi trebuit să se încheie în iunie 2012. La sfârşitul anului trecut, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI) anunţa că a selectat deja firma KPMG România, pentru evaluarea Poştei în vederea privatizării, şi că urma să fie semnat şi contractul, în valoare de 48.360 lei.
Dar zilele trecute, noul ministru al comunicaţiilor, Răzvan Mustea, a anunţat că acest contract nu s-a mai semnat, „pentru că nu a existat finanţare“. De asemenea, Mustea a spus că termenul iniţial pentru finalizarea privatizării nu va putea fi respectat. „Nu sunt de acord cu privatizarea operatorului poştal cu orice preţ şi în orice condiţii. Vrem
