La această ediție, Gala Premiilor Uniter a împlinit 20 de ani – cea dintîi festivitate a avut loc în 1993, pe aceeași scenă, a Teatrului Odeon din București. Cu ocazia aniversării, Uniunea Teatrală din România a făcut publică înregistrarea acestei prime Gale și, în ciuda calității mult scăzute a imaginii, emoția și bucuria tuturor celor din sală e contagioasă. În 1993, nu prea rămîneau locuri goale spre miezul nopții și sfîrșitul Galei, premiile erau mai altfel (mai puține premii speciale, premiu pentru teatru de televiziune, mai multe nominalizări la regie și spectacol, nouă membri în juriu) și ele reprezentau, într-adevăr, întreaga comunitate a teatrului românesc. Asta pentru că atunci, în 1993, teatrul românesc era unul singur. Între timp, cumva ca un paradox, cu cît s-a mărit prin multiplicare, teatrul nostru s-a și micșorat.

E un mare regret faptul că Premiile Uniter sînt singurele cu caracter național și nefestivalier, pentru că ele nu au cum să acopere tot, și teatrul independent, și cel experimental/interdisciplinar în general, și teatrul muzical, și teatrul dans, și drama, și comedia (statistica dă de înțeles că genul comic are puține șanse în fața teatrului „serios“, mai ales la categoriile Cea mai bună regie și Cel mai bun spectacol), și trecutul, și prezentul, și viitorul. Deja, Gala Premiilor Uniter găzduiește două festivități într-una singură, una omagială (cele 14 premii pentru întreaga activitate, speciale, de excelență etc.), emoționantă, nostalgică, recuperatoare, alta competițională (cu cele opt categorii pentru care se fac nominalizări), palpitantă, plină de suspans, născătoare de bucurii ca și de dezamăgiri. Și poate și o a treia, a sponsorilor și invitaților oficiali care nu de puține ori riscă să atragă atenția mai mult decît premianții înșiși. Jacqueline Bisset a vorbit despre cît de frumoasă e România și i-a înmînat Premiul pentru r