1. PDL-ul, partidul aflat la conducerea tarii, se confrunta cu o veritabila hemoragie de cadre: 10 transfugi intr-o luna. Ce-i mana in fuga pe traseisti? Senzatia ca vasul pe care se afla incepe sa se scufunde, o molipseala de lasitate de la unul la altul, sau dovada clara ca e "ceva putred in Danemarca"? (Neintelegeri interne, lipsa de viziune unitara, "tradarea" intereselor nationale, precum Rosia Montana, Cupru Min, gazul de sist etc.)
- Pentru traseistul roman de azi, de ieri si de 22 de ani incoace, singura motivatie este salvarea intereselor proprii. Atunci cand acestea sunt amenintate de luptele interne de partid sau de pierderea puterii, corabia este parasita la fel de rapid cum a fost ocupata, caci majoritatea celor care pleaca acum din PDL au fost racolati dupa ce partidul a ajuns la putere sau putin inainte de acest moment, cand victoria era previzibila. La fel vor proceda si peste patru ani, cand probabil viitoarea combinatie politica de la putere se va confrunta cu perspectiva infrangerii la urne. De altfel, in afara de Sorin Frunzaverde si Petru Filip, transfugii pdl-isti din aceasta primavara sunt niste ilustri anonimi, de care nu a auzit nimeni: nu s-au batut pentru vreun proiect legislativ, vreun principiu sau vreo idee, iar de interesul national probabil ca nici nu au auzit. Daca nu demisionau din PDL, nici nu am fi stiut ca erau parlamentari. In ceea ce-i priveste pe domnii Frunzaverde si Filip, explicatiile oferite pentru parasirea partidului la greu sunt doar pretexte penibile care ascund prost motivatia reala, si anume, faptul ca au tradat partidul caruia ii datoreaza cariera politica si bunastarea, pentru conservarea si/sau obtinerea unor privilegii. Sorin Frunzaverde a dorit sa-si pastreze fieful din Caras-Severin, iar Petru Filip - care a descoperit acum ca partidul sau a virat spre dreapta acum cinci ani - sa obtina sprijin pentr
