O surpriză mai mult decît agreabilă se dovedește volumul de povestiri al unei (inactuale) mari scriitoare, Katherine Mansfield. Nume de prestigiu în istoria literaturii engleze, menționată cu respect în toate cursurile universitare și studiată cu sîrg în sistemul de învățămînt anglo-saxon, scriitoarea neozeelandeză de acum o sută de ani, ce moare la doar 34 de ani, beneficiază de notorietate internațională și prestigiu, dar ar merita și o popularitate pe măsura mecanismelor de promovare de astăzi.

Dovada elocventă a acestei discrete sugestii ar fi volumul de povestiriGarden party (Editura Humanitas, 2011, în colecția „Cartea de pe noptieră“, coordonată de Mona Antohi, traducerea și elegantul cuvînt înainte aparținîndu-i neobositei și iscusitei Antoaneta Ralian, care merită toate gratulările noastre). Volumul este o selecție din mai multe volume de proză scurtă, care sînt, fiecare, mostre de mare proză. Clasica povestire The Fly (tradusă acum prin Musca) ar putea intra înTop Tenul povestirilor All Times. Altfel, toate, dar toate povestirile din acest volum sînt excelente. Au, pe lîngă parfumul de epocă al detaliilor și al ritmului existențial, și cîte un vicleșug epic ce dă sare și piper textului. Dincolo de epiderma subțire a realității imediate, descoperim vagi puseuri sentimentale sau tribulații amoroase, gesturi gratuite sau relații nu tocmai senine între membrii unei familii. Un tată sever își terorizează fetele și după moarte. O jună nevestică, fericită de-a dreptul, realizează într-o secundă cum soțul iubit o înșela cu o prietenă de casă. În aparenta lume închisă, încorsetată de rigorile unei societăți filistine, palpită viața, cu tot ce are ea mai valoros. Sentimente, emoții, trăiri profunde. Katherine Mansfield ar merita relansată în lumea de azi, care chiar are nevoie și de puțină tandrețe, nu doar de știri.

Henry Miller are de suportat a p