… pohta ce-au pohtit-o multi: guvernul MRU a picat, Ponta a fost desemnat premier, USL isi asuma guvernarea. De cateva luni incoace numai asta aud, numai asta citesc: Jos PDL! Jos Boc! Jos MRU! Guvern USL! Ponta premier! No, cum ar zice ardeleanul, s-a implinit. Ma asteptam ca lumea sa iasa spontan in strada, sa ocupe Piata Universitatii in Bucuresti, Piata Unirii, in Cluj, s.a.m.d.. Ma asteptam la focuri de artificii, la pensionari inlacrimati de bucurie, azvarlindu-si in aer palariile, bastoanele si naframele. Ma steptam la bugetari facand matanii de multumire ca au scapat de pacostea PDL si i-a binecuvantat Doamne-Doamne, in sfarsit, cu un guvern USL. Ma asteptam la comentarii entuziaste macar din partea celor care de cateva luni numai asta cer – sa plece PDL si sa vina USL. Ma asteptam ca entuziasmul unui nou inceput sa cuprinda tara si mass media.

Ma asteptam ca leul sa se aprecieze rapid pe fundalul acestei schimbari mult-asteptate, ca bursa sa tasneasca precum o racheta, ma asteptam ca reprezentantii FMI sa incinga o hora traditionala.

Stiu: Ponta n-a anuntat componenta noului guvern si nici programul de guvernare “in primele minute dupa adoptarea motiunii de cenzura”, dupa cum promitea ieri – dar om e si el. N-o sa se impiedice valul de simpatie populara de atata lucru.

Cand colo, sa vezi sa nu crezi: nimic din toate astea. Atmosfera e sobra, retinuta, usurel meditativa, penduland intre cea de la o intalnire de afaceri la nivel inalt, un summit la care Sarkozy nu se imbata, si un priveghi al unei rude mai indepartate. Desigur, ar putea fi un semn de maturitate. Maturitate politica si maturitate sociala. Ar putea fi semnul ca am trecut de la politica facuta cu inima si stomacul, la politica facuta cu creierul.

Ceva insa ma face sa cred ca explicatia trebuie cautata in alta parte. In cu totul alta parte.

… pohta ce-au pohtit-o mult